Ufff...bine ca am ajuns in sfarsit acasa.E bine sa poti respira aerul de la tine de acasa uneori.
Am avut dragilor parte de 10 zile de cosmar.Taman bune pentru a incepe anul scolar cu bateriile pe ...low .
Deci si-a facut Iri bagajele si a plecat la Bucuresti.Ce m-am gandit eu...deh...capitala cere sa fi imbracata elegant,nu merge asa cu geanta de voiaj.Mi-am facut deci bagajul si cu troller=ul meu la gara.
In gara la Sighisoara ma asteptau si ceilalti trei colegi,cu care urma sa plec la Bucuresti si cu care urma sa imi petrec urmatoarele zile.Ochiul meu a cercetat iute bagajele...doua persoane cu acelasi fel de geanta ca si mine ...una insa cu un fel de geanta pe care a numit-o papornita .
Fata zice:,,La Bucuresti se merge cu paornita,,
Eu ma gandeam...zi tu ce vrei ca eu una sunt multumita de bagajul meu si de ce am in el.Pornim noi cu asa zisul ,,Rapid,,care numai asta nu era.Ajungem intr-un final in gara si normal ca fiind toti guralivi am uitat sa coboram din tren.Mai sa ajungem in depou...
Ei...norocul nostru ca a strigat unul la noi...e capat de line fratilor.
Ne-am dat jos si tusti spre metrou cu bagajele.Prima data scari in jos...ia valiza si cara...pe urma intrarea la metrou...Iri a trecut de bara...bagajul nu .na in fine trece Iri peste bara bagaul...la fel si la iesire...scari si in sus...cara Iri si iara cara.
Am ajuns pe bulevard....in fata mea in toata splendoarea o sosea mega circulata.No mergi Iri pana la trecere ...si zeci de borduri...si iute,iute.La un moment dat toti trei eram lac de apa.Am ajuns sfasiti in holul hotelului,gafaind.
Prietena cu papornita zambea larg si ne-a spus:,,Vedeti,de asta merg eu la Bucuresti cu papornita.Incape si prazul in el,,
Acum am invatat lectia...nu mai plec cu ,,trailer-ul,,(toller)dupa mine...
duminică, 17 martie 2013
paine si rosii
Imaginea lor mi s-a intiparit in minte...e o imagine care mi-a ramas si o sa imi ramana inca multa vreme de acum incolo...
Observam uneori lucruri de care poate nu suntem imediat constienti.Eu una am darul de a vedea lucurile si de a simti multe.
Exista imagini care intr-o fractiune de secunda ni se cuibaresc in suflet si raman acolo.
Ieri veneam de la scoala si in drumul spre casa am facut piata.Vara pentru mine este o adevarata placere sa merg in piata si sa cumpar legume si fructe.E una din activitatile mele preferate.
Posibil sa fie asa pentru ca ma intalnesc cu multi oameni pe care ii cunosc si imi iau si timpul de a ma opri putin cu ei.Cei mai multi sunt oameni varstnici,carora le trebuie putina atentie.
Ieri,incantata de capsnuile coapte cumparate ma gandeam ca o sa prepar o delicioasa inghetata.Ma gandeam la frisca pe care urma sa o cumpar de la magazin.
In drum am vazut trei persoane.Un barbat,o femeie si un copil.Erau opriti langa peretele unei case si mancau...paine goala si rosie.Mi-a atras atentia copilul care musca cu pofta din acea paine si din rosie,femeia care nu avea incaltaminte si care avea o culoare nu tocmai sanatoasa,barbatul care musca si el ca si copilul din bucata sa de paine.Langa zid se aflau si cele doua sacose cu cumparaturi ale lor,paine si rosii...si nu stiu ce or mai fi avut.
Se vedea pe ei ca nu au o situatie materiala prea buna,insa am vazut caldura cu care se priveau.Am simtit la ei unitatea,familia.Ei trei formeaza un intreg si nu au avut nevoie decat de paine si rosie pentru a arata ca se pot bucura ...impreuna.As fi vrut atunci sa ma opresc si sa le vorbesc.Insa mi s-a parut nepotrivit sa le stric momentul acela de familie.
Mi-a ramas in suflet totul ...si normal ca am uitat de inghetata mea...
Cu siguranta nu ar fi fost la fel de delicioasa ca painea cu rosii...
Totul e asa un fel de bucurie,insa e amestecat cu tristete.Oameni ca acestia ar merita cu siguranta mai mult!!!
Observam uneori lucruri de care poate nu suntem imediat constienti.Eu una am darul de a vedea lucurile si de a simti multe.
Exista imagini care intr-o fractiune de secunda ni se cuibaresc in suflet si raman acolo.
Ieri veneam de la scoala si in drumul spre casa am facut piata.Vara pentru mine este o adevarata placere sa merg in piata si sa cumpar legume si fructe.E una din activitatile mele preferate.
Posibil sa fie asa pentru ca ma intalnesc cu multi oameni pe care ii cunosc si imi iau si timpul de a ma opri putin cu ei.Cei mai multi sunt oameni varstnici,carora le trebuie putina atentie.
Ieri,incantata de capsnuile coapte cumparate ma gandeam ca o sa prepar o delicioasa inghetata.Ma gandeam la frisca pe care urma sa o cumpar de la magazin.
In drum am vazut trei persoane.Un barbat,o femeie si un copil.Erau opriti langa peretele unei case si mancau...paine goala si rosie.Mi-a atras atentia copilul care musca cu pofta din acea paine si din rosie,femeia care nu avea incaltaminte si care avea o culoare nu tocmai sanatoasa,barbatul care musca si el ca si copilul din bucata sa de paine.Langa zid se aflau si cele doua sacose cu cumparaturi ale lor,paine si rosii...si nu stiu ce or mai fi avut.
Se vedea pe ei ca nu au o situatie materiala prea buna,insa am vazut caldura cu care se priveau.Am simtit la ei unitatea,familia.Ei trei formeaza un intreg si nu au avut nevoie decat de paine si rosie pentru a arata ca se pot bucura ...impreuna.As fi vrut atunci sa ma opresc si sa le vorbesc.Insa mi s-a parut nepotrivit sa le stric momentul acela de familie.
Mi-a ramas in suflet totul ...si normal ca am uitat de inghetata mea...
Cu siguranta nu ar fi fost la fel de delicioasa ca painea cu rosii...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)